Târgu Jiu si Merele de Aur

Târgu Jiu si Merele de Aur

Zilele trecute am poposit în Municipiul Târgu Jiu la invitaţia Asociaţiei Profesionale Patronale de turism Gorjul. Scopul vizitei era familiarizarea invitaţilor cu zonele de interes turistic din judetul Gorj pentru a susţine Proiectul ,,Mărul de Aur pentru Oraşul lui Brancuşi’’.  Acestă vizită este a doua etapă, după depunerea candidaturii de la Praga, de catre Clubul presei de Turism F.I.J.E.T. România care să susţină şi să voteze Gorjul ca destinaţie premiată cu ,,Mărul de Aur’’.

Pe traseul parcurs de la intrare in judetul Gorj am fost plăcut surprins de peisajele de un verde aprins, de dealuri şi păduri care te îmbiau să la vizitezi pentru aţi reîncărca bateriile goale.

Portul popular, cântul şi zaibărul oltenesc ne-au însoţit pas cu pas. Primirea delegaţiei a fost un moment de contopire cu oamenii locului. Am simţit că ne cunoşteam de o viaţă. Ne-am ataşat foarte repede unii de alţi, s-au legat prietenii şi am descoperit cunoştiinţe comune. Nu credeam ca în Gorj s-au născut atât de mulţi oameni de valoare. Nu ştiam ca judetul Gorj are atât de multe locuri de arătat.

Dăcă timpul îţi permite nu pierde ocazia şi vizitează Gorjul Turistic, vei vedea locuri minunate şi oameni ospitalieri, aşa cum îi stă bine românului să fie.

Prima oprire a fost la Mănăstirea Polovragi unde am fost întâmpinaţi de 500 de ani (din 1505) de istorie şi rugă. Iconografia realizată de Constantin Zugravul în anul 1713 este splendidă şi bine pastrată. Influenţele arhitecurii brâncoveneşti se regăsesc pe alocuri. Aici am servit un prânz monahal, intr-o sală de mese nou construita, frumos pictată dotată cu grupuri sanitare moderne şi curate. Prânzul a fost regesc (aperitive, ciorba de peşte, peşte prajit, colivă, prăjitură) şi extraordinar de gustos. Ceea ce m-a frapat a fost faptul că de băut a fost şi zeamă de varză.

A doua oprire a fost la Peştera Polovragi care este concesionată unui „privat”. După ce am vizitat peştera am realizat că nu în toate afacerile privatizarea aduce plus valoare. Riscul să îţi rupi gâtul sau să distrugi cu piciorul frumoasele ornamente croite de apă in mii de ani este foarte mare. Mai bine autorităţile închid peştera până vizitează măcar Peştera Urşilor  din Bihor şi învată cum trebuie păstrată avuţia naţională.

Una caldă, una rece până acum…Urmează marea încercare, operele cele mai mari ale lui Brâncuşi!

De pe malul Jiului se arată Masa Tăcerii, pusă foarte bine în valoare de amenajarea peisagistică a parcului. Am primit câteva explicaţii despre acest monument care face parte din Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” împreună cu aleea scaunelor, Poarta Sărutului şi Coloana fără de sfârşit sau Coloana Infinită (Nu Coloana Infinitului aşa cum se mai aude pe la noi). Am urmat pe jos şi în tăcere Calea Eroilor până la Coloana Infinită, aducând pios omagiu înaintaşilor care şi-au dat viaţa pentru noi. Ascultând explicatiile ghidului despre ansamblul sculpturar am realizat cât de importantă este genialitatea lui Brâncusi pentru arta modernă şi cât de român s-a simţit până în ultima clipă. Din păcate până acum nu s-a ajuns la o înţelegere între moştenitorii brandului Brâncuşi şi autorităţile locale pentru a produce şi comercializa mici suveniruri.

Casa memorială Ecaterina Teodoroiu  a fost urmatorul punct de oprire în Târgu Jiu. Am fost fermecat de cât de bine este întreţinută casa memorială şi de câtă istorie gaseşti în cele două cămăruţe nu mai mari decât bucătăria clasica de la bloc.

A urmat Cina tradiţională Gorjeneasca la Hotel-Restaurant Lexi Star din Târgu Jiu unde am fost plăcut surpins de bucatele alese, de taraf si de invitatul serii Domnul Profesor instrumentist – naistul Stefan Popescu – participant la o editie a emisiunii ,,Romanii au talent’’ care a cântat la măr, morcov, lingură şi nai.

Ziua următoare a fost dedicată Mănăstirii Tismana, unde se spune că a fost ascuns tezaurul României în timpul celui de al doilea Razboi Mondial. Tot aici se afla si moaştele Sfântului Nicodim despre care se spune că avea darul sa vindece şi să trecă prin foc fară să se ardă. Datorită sfinţeniei acestui lăcaş de cult sunt nenumăraţi pelerini în fiecare zi.

După o zi plină de smerenie ne-am odihnit la Vila Ursu, locul în care  regretatul George Coşbuc a tradus Divina Comedie. Tot aici se ţine în fiecare an celebrul Festival al Răciturilor.

Nu puteam să plecăm din Gorj fără să vizităm casa memorială Constantin Brâncuşi din Hobiţa. Locul din care maestrul a zburat spre eternitate trecând prin Târgu Jiu, Craiova, Paris,  New York…Iţi mulţumesc « prinţule tăran » pentru ce ne-ai lasat. Meriţi un coş cu Mere de Aur.

Articol publicat in revista Bucharest Night Life, iunie 2012

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.