Iubesc Bucurestiul si asta imi consuma tot timpul!
O alta dovada de ce iubesc Bucurestiul am trait-o azi dimineata. Ca orice om care lucreaza, la ora 9:15, ma indreptam spre parcare sa imi iau „bolidul” si sa plec la agentie. Am deschis, m-am urcat, am pornit motorul, am bagat in „dai in spate” si tust! Surpriza, masina a ramas suspendata pe „un munte” de zapada care aparuse peste noapte de pe strada, de la vecini…nu stiu. Partea proasta a fost ca eram jumatate pe strada, jumatate pe trotuar…
Dupa cateva incercari nereusite sa scot masina din zapada, m-am dat jos si am incercat sa o imping…Nici gand sa se clintasca! Claxoane, felicitari, „multa carne in frigider” de la colegii din trafic…Repede am realizat ca nu am nici o sansa fara sa ma tracteze cineva.
Am pus mana pe telefon si am sunat un prieten. Nu mi-a raspuns, dormea…Am sunat al doilea prieten, nu mai are permis si nu poate sa ma ajute (macar a raspuns…). Am sunat al treilea prieten (prietena de data asta). Prompta, draguta si-a lasat treaba sa ma scoata din „necaz”. In 10-15 minute a venit. Intre timp alta „carne in frigider” de la alti colegi de sosea…
Uimitor este ca toti la care ma uitam si vroiam sa ii rog sa ma ajute intorceau capul si o tuleau! Noroc cu prietena mea care a reusit sa ma tracteze si sa ies din zapada!
Dar asta nu este tot! Am luat un cui in cauciucul din fata stanga si in 30 de secunde s-a desumflat roata! Minunat! Nu ati vrea sa stiti ca de 4 ani de cand am masina nu am facut o pana, roata de rezerva este noua! Cricul este nou! Oricum m-am pus pe treaba si in timp ce trebeluiam eu la roata opreste in dreptul meu un „jaguar” cu numere de IF si striga la mine „Bai tarane nu ai gasit alt loc sa opresti!”…
In 2 ore cat a durat „spectacolul” am facut o statistica si am luat urmatoarele hotarari. Trebuie sa imi iau o masina mare „jeep” inchisa la culoare si sa invat sa vorbesc „birjereste” pentru ca sa raspund de la egal la egal „consatenilor” mei. Sa fiu mai atent la ce spun femeile in trafic ca sa imi imbogatesc vocabularul. Sa invat sa privesc nepasator si tamp la zapada de pe soselele orasului, la cei care nu isi curata masina de zapada in principal pe tavan (ca sa le vina „in ochi” celor din spate), de pe stopurile din spate (de ce sa vezi cand semnalizeaza sau pune frana), numarul de inmatriculare (poate cei cu trei cifre o sa-l curete) si de pe faruri etc. Iubesc Bucurestiul si asta imi consuma tot timpul! Dupa 5 ore am ajuns la birou…
Cel mai dragut a fost ca nu avem bani la mine deoarece imi uitasem portofelul. Am imprumutat de la prietena mea niste bani, am facut pana si mi-a ramas si 20 lei pentru benzina (deoarece eram rezervorul era aproape gol). Era cat pe ce sa facut si „pana prostului”. Doamna de la benzinarie in prima faza a crezut ca s-a stricat pompa cand a vazut ca am alimentat numai 5 litri! Sper sa nu ajungem sa punem benzina cu pipeta!
Singurul meu regret este ca nu am facut fotografii, ar fi fost minunate! Iar daca filmam…